Dan Mihălcioiu. Creator de obiecte.

duminică, 26 iulie 2009

duminică, 19 iulie 2009

Clonc.

Pentru cine nu a pescuit vreodată somn, CLONCUL ramâne o scula misterioasă si exotică, a carei eficienţă este un mit pescăresc.
Dar ce este cloncul? Nimic altceva decât un băţ de vreo 40 de centimetri, evazat sub formă de ventuză la un capat. Cu el pescarul loveşte ritmic suprafaţa apei, vibraţiile produse astfel având darul de a stârni (sau nu) interesul mult-râvnitului somn. Categoric însă, munca cea grea rămâne tot în sarcina cârligului şi a lansetei (ori a priponului, daca ne referim la braconieri).
Cloncul este, cred eu inainte de orice altceva, o invenţie diabolică a pescarilor de pe Dunărea inferioară, căreia bietul peşte numit Silurus Glanis nu îi poate rezista ispitei. Dacă vreţi, vibraţiile produse de clonc sunt ca un discurs electoral plin de promisiuni mieroase, la care amărăştenii din bobor „pun botul” fără a fi conştienţi de consecinţe.
Un clonc bun nu poate fi confecţionat oricum. La aceasta scula contează nu doar forma şi dimensiunile ci, mai ales, esenţa lemnoasă din care a fost cioplit. Pescarii cu experienţă spun că cloncul trebuie facut din lemn de gutui, nuc sau păr, musai uscat. In nici un caz din tei sau plop! Pentru că fiecare lemn are sunetul său specific, la care somnul reacţionează în mod diferit. Pe lângă forma si dimensiunile cloncului, mai contează mult ritmicitatea cu care este lovită apa, viteza curentului (nu electric!) şi adâncimea apei.
Desigur, cloncul nu este o unealtă pentru începătorii în ale pescuitului la somn, ci se adresează pescarilor care dispun nu doar de experienţă ci şi de o barcă bună. Plus foarte mult tupeu. Pentru că în România pescuitul cu clonc este interzis prin lege.