Dan Mihălcioiu. Creator de obiecte.

sâmbătă, 27 iunie 2009

Pentru traditie.

Daca tanjesti dupa linistea copilariei, dupa fosnetul frunzelor ingalbenite de aburii toamnei tarzii, daca ti-e dor de casa parinteasca cu odaile mirosind a busuioc si gutui coapte, daca suspini nostalgic atunci cand iti amintesti scartaitul cumpenei de la fantana, daca toate astea inca te mai induioseaza este momentul sa te reintoarci la natura, la un mod de viata simplu, in concordanta cu elementele traditionale locului in care traiesti. Cauta formele simple si foloseste-te de materiale cat mai naturale: lemn, canepa, piatra, pamant. Inchide ochii si imagineaza-ti ca esti taranul de acum 100 de ani, care si-a cladit casa din paianta sau chirpici si, in serile lungi de iarna, cu unelte putine, isi face mobila asa cum crede el ca le-ar fi placut parintilor, bunicilor si strabunicilor lui.
Incearca.

marți, 16 iunie 2009

artafimo.blogspot.com sau contact cu capodopera

Fimo este un fel de ceramica enervanta, din care niciodata nu poti face tot ce doresti. Nu este ca lutul, cuminte, docil, chiar slugarnic, pe care il poti trage in orice forma iti trece prin cap, fara sa-ti creasca adrenalina in asteptarea finalului. Fimo este altfel: are personalitate, este incapatanat si, oricat ai incerca sa il supui, constati ca tot el este seful. Un stapan cu toane care, uneori, iti lasa impresia ca ai castigat disputa doar ca sa vezi ca este generos atunci cand vrea, dar numai atunci.
Spun acestea pentru ca am cochetat si eu cu nabadaioasa pasta, dar, cu toata experienta mea in modelaj, cioplit etc, esecul a fost definitiv. Din acest motiv (si nu numai) admiratia mea pentru creatoarele precum doamna cu "artafimo" este total. Priviti, apoi spuneti-mi daca nu am dreptate!

duminică, 7 iunie 2009

Icoana. Lemn de tei, 45X30 cm



Mobilierul rustic constituie o alternativa de mobilare cu o durabilitate indelungata, indeplinind, in acelasi timp, toate criteriile de functionalitate impuse unui moblier modern. In plus, mobilierul rustic poate fi o piesa decorativa, de inalta tinuta estetica, menita sa puna in evidenta frumusetea si personalitatea unei incaperi.

Cuier pentru hol. Lemn de stejar


sâmbătă, 6 iunie 2009

Era prin anul 2003. Datorita (sau din cauza, poate) unei conjuncturi, intr-o zi m-am aflat la o masa de carciuma impreuna cu un amic, pe atunci. Nu ne cunosteam aproape deloc, era o amicitie nascuta la o bere, atunci cand limbile se dezleaga usor, vorbele zboara ca mingile de tenis si nimic nu mai pare imposibil. Trebuie sa precizez ca localitatea in care ne aflam avea (si inca mai are) la periferie un lac de vreo 100 de hectare, cu stuf, broaste, pesti, asa cum ii sta bine unui sat pe care soarta l-a aruncat la marginea Deltei.
Din vorba in vorba (nu mai stiu din care vorba), discutia a alunecat spre un subiect omniprezent in zona, acela al barcilor, al ambarcatiunilor in general. Mi-e imposibil acum sa-mi amintesc ce m-a facut sa afirm ca o goeleta (corabie cu doua catarge) se poate construi (si) la marginea lacului nostru. Poate berea… Esential este faptul ca peste doar doua saptamani construiam, aproape singur, o corabie din lemn de 12 metri lungime. Pe care am terminat-o in 3 luni de truda dusa pana la epuizare. Am avut insa satisfactia sa vad corabia plutind cu panzele intinse pe lacul de la marginea satului si sa aflu ca asa ceva nu se mai construise vreodata in localitatea noastra.
Din nefericire, amicitiile avand la baza un scop practic se destrama imediat ce scopul a fost atins. Timp de cinci ani corabia a zacut parasita intr-o curte si aproape am uitat-o. Doar o intamplare mi-a readus-o in memorie. Acum incerc sa o salvez si, chiar daca niciodata nu va mai pluti, sa o transform intr-un decor de cinema.
Vedeti in fotografie cum arata azi. Cand va fi gata, promit sa revin cu o poza noua.
In Delta Dunarii pescarii spun ca barca are suflet. Cand lotca nu mai poate pluti este trasa pe mal, dusa intr-un loc ferit si lasata sa moara in liniste...






In lumea artizanilor, a creatorilor de frumos mai putin stiuti, exista o grupare aparte asemanatoare cu o “secta”, ceva in genul “clubului trabantistilor”. De regula nu se cunosc intre ei; ii desparte nu doar spatiul intins pe 24 de fusuri orare, ci, mai ales, diferentele de natura culturala. In plus, fiecare facator de frumos despre care scriu acum traieste intr-o lume ce musteste de orgolii, lumea artistilor plastici, fapt ce nu poate contribui la crearea unor apropieri, chiar si numai pe taram artistic.
Coroborand cele scrise pana aici cu imaginile ce urmeaza este usor de priceput ca ma refer la “catrunari”. Adica la plasticienii care au facut o reala pasiune din a lucra folosind ca suport banalul bostan, caruia putini ii acorda atentie atunci cand il intalnesc in “stare naturala”.
Este greu de imaginat cate nu se pot face din banala tartacuta. Taranii nostri (veritabile izvoare de ingeniozitate si inteligenta practica), si nu doar ei, si-au imbunatatit din vremuri imemoriale “arsenalul” de ustensile casnice apeland tot la stramoseasca tigva, cu mult inainte de a descoperi ceramica. O spun arheologii. Nu au trecut multi ani de cand palmasul ogoarelor isi lua la camp apa de baut intr-o tartacuta cu dopul din cocean. Curios, originalul ulcior pastra toata ziua apa rece, iar daca se spargea nu era nici o paguba, mai erau destule pe arac.
Ar fi dificil sa insiruim aici toate modurile in care tartacuta zisa si catruna stia sa se faca utila. Nu a fost greu ca, de la obiect de utilitate curenta, tartacuta sa treaca la stadiul de lucrare de arta, destinata celor care vor in spatiul lor intim si altceva decat tablouri in rame grele sau statui pe socluri aurite, care iubesc natura si ii respecta darurile, care pretuiesc truda plina de pasiune si de multe ori anonima a “catrunarilor”.

Tartacute, catrune, tigve, bostani, gavane.


joi, 4 iunie 2009

Mandolina din tartacuta.


Chitara din tartacuta.


Caseta din nuca de cocos cu balama din lemn cioplit, pentru bijuterii.


Caseta din nuca de cocos cu balama din lemn cioplit, pentru bijuterii.


Cufar din lemn de brad.


Cufar din lemn de nuc.


Monstru.


Masti: "Monstru", "Coaja de copac", "Intelectual adormit".


Masca din coaja de copac modelata.


Copac cu masti


Masca modelata in pasta de celuloza.


O figura.


O alta figura.


Pat din lemn de nuc.


Taburet din lemn de stejar.


Suport din lemn pentru ghiveciul de flori.


Scaune din lemn de stejar sau cires.